Loading...

Am fost amantă și nu regret, nu îți trebuie o relație oficială ca să fii fericit! De ce? Pentru că relațiile din jurul meu sunt în majoritatea lor prăbușite, cuplurile țin mai mult la poză. Din vorbă în vorbă în pat…

Publicitate

Și eram atrași unul de libertatea celuilalt. Eu de degajarea cu care se manifesta exact așa cum este, el de gândirea mea lipsită de criterii de etichetare. Nu le am, nu le-am avut niciodată.

Publicitate

Trăiesc după principiul „dacă te face fericit, nu te opri”. Greșit sau nu, am parcurs momente frumoase împreună. Iar sexual eram la fel de deschiși așteptărilor și dorințelor celuilalt. Fără limite, fără pudoare, fără judecăți.

Fantezii? Desigur! Oho.. și încă destule. Tocmai pentru că puteam vorbi deschis despre orice, eram deschiși și sexual să experimentăm ce ne trecea prin minte. Aveam așeptări? Niciuna.

Publicitate

Nu voiam să fie mai mult timp cu mine, nu îmi doream „o altfel de relație cu el”, nu voiam să „mă aleagă” pe mine. Era suficient cât era. Și nu, nu am niciun regret.

La un moment dat, ieșind cu același grup de prieteni, i-am cunoscut și soția. Și chiar am plăcut-o. Am conversat cu ea, m-a adăugat pe Facebook, am râs de câteva ori împreună.

Iar dacă vă așteptați să fi simțit vreo „superioritate” datorită secretului meu, vă înșelați amarnic. Ei doi împreună aveau altceva. Ceva ce nu căutam. Am simțit fix ce simți pentru un prieten pe care îl vezi cu o persoană care îl iubește. Te bucuri pentru el.

Rămânem prieteni
Eu una, am rămas prietenă cu foștii mei iubiți. Și da, am avut parte și de despărțiri mai dure, de certuri, de nemulțumiri. Nu am înșelat cât timp am făcut parte dintr-o relație și nu mi s-a întâmplat decât o singură dată să fiu înșelată. Dar nu acesta a fost motivul despărțirii de acel iubit.

Nu cred prea mult în monogamie, cred însă în respectul pe care îl arăți unui partener. Și în lucrurile care întăresc suficient un cuplu pentru a putea depăși o eventuală infidelitate.

Ce ar fi crezut soția lui dacă ar fi aflat? Are rost să mă gândesc? Nu a aflat nici până azi. Eu am plecat din țară acum 2 ani, iar relația cu Alex se desfășoară acum on-line. Uneori ne scriem, ne povestim diverse… suntem prieteni. Uneori, îmi scrie și soția lui să vadă cum o mai duc.

Nu am niciun regret pentru ce a fost. Nu am profitat de el, nu i-am stricat relația. Da, uneori o mai înșală pe soția lui. Ăsta este el. Iar eu știu, pentru că îmi povestește. Pentru că nu-l judec.

O prietenă îl cunoaște și știe că „nu e ușă de biserică”. Evident, nu știe că și eu am zgâlțâit ușa aceea. Dar este teribil de montată când vine vorba despre judecăți de valoare. „Este un nemernic!” sau „Are probleme psihice!”. Cam astea sunt etichetele ei.

Ea, care de altfel, este într-o relație minunată cu Sorin, care o înșeală frecvent. Dar pe care îl dă exemplu de moralitate. „Nu toți bărbații pot fi ca Sorin al ei.” Pe naiba.

Uneori, ne dorim atât de mult relația în care suntem, încât suntem foarte dispuse să închidem ochii la ce se întâmplă în realitate. Iar când suntem puse în fața adevărului, ne declarăm șocate. „Cum, Sorine?”.

Este alegerea fiecăruia cum vrea să își trăiască viața. Eu m-am simțit bine alături de un prieten. Am reprezentant unul pentru celălalt fix ce aveam nevoie într-un anumit moment al vieții.

Personal, chiar dacă Sorin este un „desfrânat”, este o persoană mai interesantă și plăcută de avut în preajmă decât prietena mea, care etichetează tot ce mișcă.

Până la urmă, pe tine ce te face fericit? Ce reguli ai încălca pentru binele tău personal? Și, foarte important, în ce domeniu te simți moralitatea întruchipată și o veritabilă autoritate, încât să arunci primul cu pietre? Hm?

Surse: Fluierul, Unica

Publicitate

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!

Publicitate

Publicitate

Vă așteptăm cu un comentariu

x

Check Also

O cântăreaţă din România a primit propuneri indecente. I-au oferit 150 mii de euro ca să întreţină relaţii intime cu “propriul tată”

Yamira, caci despre ea este vorba, a vorbit despre ceea ce i s-a întâmplat, artista ...